Datoria publică

Cu toată lipsa mea de cunoştinţe în domeniul macroeconomiei, m-am avântat în căutarea datoriei publice a României. Am găsit aşa:

- datoria publică la 31.12.2009 = 148.055 milioane lei
- deficit prevăzut pentru 2010 = 35.024 milioane lei
- rambursări de credite prevăzute în bugetul pe 2010 = 3.073 milioane lei

Dacă ar fi să fac un calcul matematic, ar reieşi că la sfârşitul lui 2010 datoria publică va fi de 180.006 milioane lei. Asta în condiţiile în care veniturile la bugetul de stat prevăzute pentru anul în curs sunt de 66.600 mil. lei.

Dacă ar fi să transpun datele astea la nivelul familiei mele, aş pleca în căutarea unui bloc înalt cu beton de jur împrejur, de pe care să mă arunc. Cum ar fi să am datorii cât veniturile mele pe următorii doi ani jumate, şi în acelaşi timp să cheltuiesc într-un an cu 50% mai mult decât produc, fără să rambursez nimic din datoriile anterioare?

Acum nu ştiu ce să fac: aş aştepta primăvara lui Vlădescu, dar tare mi-e că o să vină după o lungă eră glaciară. Mai bine mă apuc să-mi caut o ţară nouă, cu climă mai blândă ...

Contabili peste tot

Am auzit de iniţiativa legislativă a unor senatori, conform căreia orice firmuliţă din ţara asta ar trebui să aibă cel puţin doi contabili angajaţi cu normă întreagă.

Pentru a le veni în ajutor şi pentru a nu mai pierde timp altă dată cu noi iniţiative, propun schimbarea proiectului de lege, în sensul că fiecare societate comercială ar trebui să angajeze cu normă întreagă, în mod obligatoriu, următorul personal:

- o secretară

- un portar

- un paznic

- o femeie de serviciu

- un inspector de resurse umane

- un inspector pentru protecţia muncii

- doi contabili

- doi jurişti (în caz contrar, să fie obligaţi să încheie un contract cu o casă de avocatură)

- un director tehnic

- un director comercial

- un director executiv

- un director general

În felul acesta s-ar rezolva problema şomajului, problema deficitului bugetar, dar mai ales problema societăţilor mici. Ar muri repede şi fără durere.