Doze mici de manifestatii

Am să pornesc de la sărbătorile religioase, pentru că sunt Rusaliile. Chiar ieri am vazut că la Şumuleu-Ciuc s-au adunat peste 100.000 de credincioşi. Ca sa nu mai spun de pelerinajul de la Iaşi, de Sfânta Paraschiva, cand sute de mii de oameni stau la coada mai mult de 12 ore pentru a se închina la moaşte. Şi sunt şi tineri, şi bătrâni, şi bolnavi .... Mai e şi Boboteaza, când, de multe ori, oamenii au aşteptat cu orele, şi s-au bătut, la propriu, pentru o sticlă de apă sfinţită. Astea sunt doar cateva exemple care mi-au venit repede în minte.

Apoi, mi-am amintit de meciurile de fotbal câştigate de echipa României acum câţiva ani, când, la câteva minute după terminarea meciului, mii de oameni erau deja în stradă să-şi strige bucuria. Cred că nu greşesc când spun că erau manifestaţii spontane, neaprobate de primării.

O altă manifestaţie spontană de bucurie, fără aprobarea primăriei, şi fără pedepsirea celor care s-au adunat acolo, a fost in 12 decembrie 2004 în Piaţa Universităţii, când a câştigat Băsescu alegerile.

Ca o concluzie, oamenii se adună şi ies în stradă fără nici o problemă atunci când este vorba de credintă sau de bucurie, chiar dacă nici una, nici alta nu ţin de foame şi nu ajută la plata facturilor. Dar când e vorba de drepturile lor, de banii lor, care le vor fi luaţi ILEGAL din buzunar, nu sunt în stare să protesteze decât în doze mici, şi numai cu aprobarea primăriei, fără să depăşească timpul şi locul alocat. Ca să protesteze, trebuie îndeplinite mai multe condiţii: să nu plouă, să nu fie prea frig, să nu fie prea cald, să nu dureze prea mult (că doar cine poate să stea atâtea ore în picioare!!), eventual să fie şi nişte muzică, aşa, pentru confort psihic. Cine a ştiut să se uite corect la „marea manifestaţie” de miercuri, a văzut că a fost un fiasco total. Cel puţin guvernanţii au văzut asta, din moment ce la mai puţin de o oră de la terminarea ei au ieşit să anunţe că nu vor da înapoi şi nu vor negocia.

După felul cum stau lucrurile, eu propun atunci să ne-nghesuim la uşa Cotrocenilor să primim binecuvântarea prea-cuviosului Traian, sau, pentru atei, să ieşim în stradă să ne bucurăm că ne scoate guvernul din criză. Şi dacă reuşim să ne adunăm aşa, poate s-or găsi câteva minţi mai luminate să ne trezească şi să dăm jos un guvern care încalcă toate legile din ţara asta!

Datoria publică

Cu toată lipsa mea de cunoştinţe în domeniul macroeconomiei, m-am avântat în căutarea datoriei publice a României. Am găsit aşa:

- datoria publică la 31.12.2009 = 148.055 milioane lei
- deficit prevăzut pentru 2010 = 35.024 milioane lei
- rambursări de credite prevăzute în bugetul pe 2010 = 3.073 milioane lei

Dacă ar fi să fac un calcul matematic, ar reieşi că la sfârşitul lui 2010 datoria publică va fi de 180.006 milioane lei. Asta în condiţiile în care veniturile la bugetul de stat prevăzute pentru anul în curs sunt de 66.600 mil. lei.

Dacă ar fi să transpun datele astea la nivelul familiei mele, aş pleca în căutarea unui bloc înalt cu beton de jur împrejur, de pe care să mă arunc. Cum ar fi să am datorii cât veniturile mele pe următorii doi ani jumate, şi în acelaşi timp să cheltuiesc într-un an cu 50% mai mult decât produc, fără să rambursez nimic din datoriile anterioare?

Acum nu ştiu ce să fac: aş aştepta primăvara lui Vlădescu, dar tare mi-e că o să vină după o lungă eră glaciară. Mai bine mă apuc să-mi caut o ţară nouă, cu climă mai blândă ...

Contabili peste tot

Am auzit de iniţiativa legislativă a unor senatori, conform căreia orice firmuliţă din ţara asta ar trebui să aibă cel puţin doi contabili angajaţi cu normă întreagă.

Pentru a le veni în ajutor şi pentru a nu mai pierde timp altă dată cu noi iniţiative, propun schimbarea proiectului de lege, în sensul că fiecare societate comercială ar trebui să angajeze cu normă întreagă, în mod obligatoriu, următorul personal:

- o secretară

- un portar

- un paznic

- o femeie de serviciu

- un inspector de resurse umane

- un inspector pentru protecţia muncii

- doi contabili

- doi jurişti (în caz contrar, să fie obligaţi să încheie un contract cu o casă de avocatură)

- un director tehnic

- un director comercial

- un director executiv

- un director general

În felul acesta s-ar rezolva problema şomajului, problema deficitului bugetar, dar mai ales problema societăţilor mici. Ar muri repede şi fără durere.

Despre impozitarea pensiilor

Nu am de unde să ştiu dacă Vlădescu a filozofat sau a intenţionat atunci când a vorbit de impozitarea tuturor pensiilor. Eu nu pot decât să fac o legătură cu nişte cifre din Bugetul de stat.

Pentru 2010, au fost previzionate 1.200.000 mii lei ca venituri din impozitarea pensiilor, faţă de 507.700 mii lei in anul 2009. Având în vedere că pensiile nu au crescut şi nici nu urmează să crească în 2010 decât cu maxim 3%, iar numarul pensionarilor este aproape la fel în 2009 şi 2010, cum se justifică creşterea veniturilor din impozitarea pensiilor de 2,3 ori? Mie nu-mi sună doar a filozofie.

Cât despre opiniile unora că ar fi vorba de impozitare dublă dacă se va aplica sistemul lui Vlădescu, trebuie să spun că sumele reţinute drept contribuţie la sistemul de asigurări de stat sunt deductibile la calcului impozitului.

Din nou despre pensii ...

M-a frământat o curiozitate stranie să văd cu cât contribuie o persoană la sistemul de pensii şi cât recuperează din această sumă după ce se pensionează. Rezultatul a fost şi mai straniu.

Pentru simplificare, am luat cazul ideal că persoana în cauză realizează stagiul complet de cotizare de 35 ani (valabil din 2030 şi pentru femei, şi pentru bărbaţi) şi că realizează lunar un salariu egal cu cel mediu pe economie. Să zicem că acest salariu este de 2.000 lei, constant toată perioada, tot pentru simplificare.

Lunar, pentru acest salariu se plătesc contribuţii la sistemul de pensii de 10,5% - angajatul şi 20,8% - angajatorul:

2.000 x 31,3% = 626 lei x 12 luni x 35 ani = 262.920 lei

La pensionare, cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat (adică un punct, pentru că în fiecare lună a avut un salariu egal cu cel mediu brut pe economie) cu valoarea unui punct de pensie (să zicem 40% din salariul mediu pe economie, cât este acum, deşi acesta este maximul istoric de acum încolo, pentru că de anul viitor procentul scade, şi scade, şi scade ...). Pensia omului va fi:

1 punct x 800 lei (2.000 lei x 40%) = 800 lei

Câţi ani ar trebui să mai trăiască pensionarul ca să ajungă la suma cu care a contribuit de-a lungul timpului?

262.920 lei : 800 lei = 329 luni : 12 = 27 ani !!!

Sănătate multă tuturor, că avem nevoie de ea să ajungem la 92 de ani.

Şi dacă tot am atins subiectul pensiilor, să vă arăt o mică glumă a guvernului strecurată în Legea pensiilor, care va duce la scăderea tuturor pensiilor. Din noua lege a dispărut un paragraf:

"(2) Cuantumul pensiei stabilit conform alin. (1) se majorează cu suma corespunzătoare contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, datorată potrivit legii."

Ce înseamnă asta? Că până acum statul suporta contribuţia de asigurări de sănătate, iar de la anul o va suporta pensionarul.

"Banii BNR nu au voie sa iasa din interiorul BNR"

Cică BNR achiziţionează 12 maşini cu 1.000.000 euro. Nici nu m-aş fi gândit că merită să comentez, dacă n-ar fi fost declaraţia lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR:

"BNR este o instituţie unică. BNR nu poate, prin lege, să ajute statul cu bani. Aceşti bani nu sunt de la bugetul de stat, ci sunt ai băncii centrale. Noi nu putem nici să construim poduri sau şcoli, nici să dăm bani pentru pensii. Dacă aceşti bani nu sunt cheltuiţi, ei trebuie să fie distruşi. Banii BNR nu au voie să iasă din interiorul BNR".

Ia să vedem ce spune legea pe care a invocat-o dl. Vasilescu.

Legea 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Articolul 43

" (1) Banca Naţională a României virează la bugetul statului o cotă de 80% din veniturile nete rezultate după deducerea următoarelor elemente:
a) cheltuielile aferente exerciţiului financiar, inclusiv cheltuielile cu provizioanele constituite conform alin. (3);
b) pierderea exerciţiilor precedente rămasă neacoperită după aplicarea prevederilor art. 44.
(2) Plata cotei prevăzute la alin. (1) se efectuează lunar, până la data de 25 a lunii următoare, inclusiv, în baza unei declaraţii speciale. Această cotă reprezintă venit la bugetul de stat. Regularizările aferente exerciţiului financiar vor fi efectuate până la termenul de depunere a bilanţului anual, conform legii, în baza unei declaraţii speciale rectificative. "

Cu alte cuvinte, dacă BNR nu ar cheltui acel milion de euro, banii aceştia s-ar putea regăsi în profitul băncii. Şi, în cazul în care s-au acoperit toate pierderile din anii precedenţi, 80% din ei s-ar duce la bugetul de stat.

Mai ales că încă este în vigoare o prevedere din 2009, conform căreia instituţiilor publice (iar BNR este institutie publica independentă) le este interzisă achiziţionarea de autoturisme.

Ce părere are bunul nostru prim-ministru? "Nu ştiu, întrebaţi-l pe Mugur Isărescu". Eu l-aş întreba, dar cred că ar fi mai eficient să-l întrebe Curtea de Conturi. Care Curte de Conturi ar trebui să răspundă solicitărilor Parlamentului de a efectua un control. Şi dacă mai ţin bine minte, în Parlament majoritatea include şi partidul domnului Boc.

Sau hai să-l întreb şi eu, poate funcţionează. Ce ziceţi, domnule Isărescu?

Alocaţia lui Şeitan

Hai că doar ce am auzit perla lui Şeitan, şi nu mă pot abţine. Pentru cine nu ştie încă, Şeitan vrea să nu mai dea alocaţii pentru copiii ai căror părinţi sunt bogaţi. Păi nu se poate! De ce? De-aia:

Constituţia României, art. 49
"(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. "

Curtea Constituţională, DCC 277 din 21 martie 2006

"Norma constituţională înscrisă în cap. II privind drepturile şi libertăţile fundamentale nu prevede şi nu permite, în definirea subiecţilor dreptului la alocaţiile acordate de stat, nici o altă condiţie în afara aceleia ca beneficiarii să fie copii. Această consacrare a dreptului copiilor la ocrotire specială, sub forma alocaţiilor acordate de stat fără nici o discriminare, corespunde principiilor generale care stau la baza statului român, prevăzute în art.1 alin.(2) din Constituţia României, şi prevederilor privind ocrotirea copiilor, cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în alte pacte şi tratate la care România este parte. "